Fara numar

Dan Vasile

Locuiesc de 18 ani relativ aproape de centru. Pe o parte sunt blocuri, pe cealalta case. Din care razbate periodic unduirea acordeoanelor suparate pe dusmani. Azi am scapat de 2020. De la etajul 10 vad cum locuitorii caselor de vis a vis planteaza de zori petarde in mijlcoul soselei de granita dintre cele 2 lumi si fug apoi inapoi. Sa vada cum se vede . Cum se simte . Daca s-o receptiona vrejul de fum si din partea ailalta. Si la un moment dat se intampla ceva magistral. Teatral. Dintr-o curte iese o silueta feminina masiva, lenta care se indreapta spre mijlocul strazii si fix intre liniile celor doua tramvaie face tandari, dintr-o miscare scurta, ferma, un pahar. Sau un pocal. Sau o farfurie. S-a luat curentul pe strada mea si n-am sa stiu niciodata. Aproape fara a incetini, în ritmul balcanic al soldurilor leganate plictisit pe sub halat, se intoarce in curte, dispare in anonimatul penei de curent. Petadele, incremenite pentru cateva secunde, isi reiau cucurigul. Ah, ce sperante, ce visuri s-or fi fecundat in tainica impreunare dintre oul de sticla si colul de asfalt?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *